Incep acest articol cu o teama ingrozitoare si inexlicabila. ...insa mi-am promis ca n-o sa plang...
Aseara mi-am amintit de pregatirea discursul meu de la "Conferinta teritoriala de alegeri TNL Teleorman" de vara trecuta... imi amintesc cum, bolnav fiind, mi-a ascultat repetitiile si mi-a dat ceva sfaturi despre tinuta, gesturi si dictie...
Imi amintesc cum ma astepta vineri seara sa ajung la Rosiori si sa le povestesc pana noaptea tarziu ce am mai facut la scoala sau la serviciu.
Imi aduc aminte ca a fost singurul care m-a sprijinit atunci cand am decis sa ma inscriu in Partidul National Liberal desi nu avea afinitati liberale, m-a lasat sa decid singura si a crezut in mine...
Increderea a fost lucrul cel mai de pret lucru pe care mi l-a daruit si ma intreb daca am stiut cum sa profit de ea. Acum lipsa de incredere ma doare cel mai tare...
Promisiunea facuta la inceputul articolului nu mi-am respectat-o... dar, din pacate amintirile nu se pot rascumpara cu lacrimi...
Astazi, 17 aprilie 2008, ar fi fost ziua LUI...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
lacrimile nu sunt intotdeauna un semn de slabiciune... daca simti nevoia sa plangi, fa-o... iar daca ai nevoie de un prieten... tot aici sunt :)
se spune ca atunci knd plangi iti eliberezi sufletu,poate ca uneori mai avem nevoie si de aceasta eliberare!!!stiu ca tu esti o pers puternica si nu vei da satisfactie celor ce vor sa te vada invinsa si kiar dak sufletu tau va plange,fata ta va fi zambitoare ca de obicei!!!
fi tare si nu te da batuta, viata merge inainte cu bune si rele si mie mi-au dat lacrimile acum catva timp tot din aceeasi cauza ca si tie, dar cum am mai zis, viata merge inainte
Adita...nu pot sa iti spun sa nu plangi, nu am dreptul sa iti spun sa nu suferi,pentru ca nu ai cum.Sunt lucruri dupa care o sa suferi mai mult timp, iar faptul ca as incerca sa te opresc...nu ar schimba cu nimic ceea ce ai tu in sufletel...dar, ce pot sa iti spun ca iti stau la dispozitie oricand ai nevoie de cineva cu cine sa vorbesti, chiar sa plangi; te pot asculta cu cea mai mare atentie, iti pot spune cum sta treaba cu viata asta in care traim. Te pot ajuta cu o vorba buna, cu o incurajare, exact asa Adita, cum imi faceai tu la un moment dat. Aseara, cand ne-am intalnit cu totii ca sa sarbatorim triumful nostru, m-am uitat la voi toti si m-am simtit cel mai iubit dintre pamanteni. Am cei mai tari prieteni, am cu cine vorbi, am cui sa ma plang, are cine sa lupte pentru mine cand eu nu o pot face sau cand sunt prea slabita ca sa o mai fac...am prieteni care pot face imposibilul pentru mine. Asta , Adita, te pot ajuta sa simti si tu...nu iti sterge suferinta ta, dar te asigur ca o sa te simti minunat, in siguranta si chiar ca cel mai iubit dintre pamanteni...asta pot sa o fac oricand Adita...
Chiar daca din ochii tai mai izvorasc uneori lacrimi,chiar daca amintirile te fac sa "retraieasti" momente grele..., sa stii ca de undeva de dus te vegheaza si iti va fi alaturi ori de cate ori ai nevoie, trebuie doar sa inchizi ochii,sa privesti in urma, si iti vei da seama, ca increde-rea pe care ti-a dat-o atunci cand te-ai inscris in "Partid-ul National Liberal", ti-o va da intotdeauna!
E drept, ca fara dragostea,atasementul si compania... viata este dureroasa,dar trebuie sa privim si partea buna,amintirile,invataturile si increderea pe care ti-a lasat-o. Viata este plina de provocari, vise si sperante, de aceea eu imi doresc sa ramai in continuare aceasi fata puternica. numai bine!
Trimiteți un comentariu