De aproape doua saptamani nu am mai postat articole pe blog ... nu inseamna ca v-am uitat...am avut, din nou, niste zile mai proaste care par ca nu se mai termina. Nu am gasit un subiect extrem de interesant cu care sa incerc sa va captez atentia. Daca va povesteam,de exemplu, ca saptamana trecuta in Rosiorii de Vede tinerii liberali au refacut un spatiu de joaca pentru copii, igenizand zona si vopsind leaganele micutilor, probabil ca se trezea un cititor sa-mi reproseze ca sunt subiectiva ...
Imi recunosc subiectivismul, si ii rog pe cei care ma acuza ca vorbesc prea mult sau prea frumos despre actiunile din Videle, Rosiori sau din Botoroaga sa propuna teme pe care ei le considera interesante...
EU voi incerca sa ma adaptez. Zilele astea am invatat ca
VIATA este o continua lupta pentru adaptare, iar slabiciunea
OMULUI vine din trista constatare ca suntem trecatori. Adesea vrem sa mutam muntii din loc, sa schimbam caractere umane, sa abuzam de libertatea gandirii si sa dam tot ce-i mai bun din noi pentru o cauza in care credem...cand obosim constatam ca
VIATA E O LUPTA...
Poate dramatizez, insa asa se manifesta astenia de primavara in cazul meu...